Aceasta micuta, dar insemnata "cartulie" a stat mult timp ascunsa intr-un geamantan vechi, pe langa multe alte desene de-ale mele din aceeasi perioada. Am redescoperit recent abecedarul, dupa multi ani in care a stat foarte cuminte ascuns. L-am rasfoit cu atata bucurie si dor, uneori cu zambet, alteori cu lacrimi...atatea amintiri frumoase.
Abecedarul "Buna dimineata!" anunta demersul meu artistic de mai tarziu. Cu aceasta ocazie doresc sa impart cu voi din amintirile si din ideile tinerei artiste de cinci ani: Liliana Arnaut.
Abecedarul meu continea multe desene, jocuri, poezii, ghicitori, dar si cateva litere alese foarte riguros dupa un insemnat criteriu uitat odata cu trecerea anilor. Pe scurt, abecedarul continea doar informatii vitale, fara logica, dar extrem de importante pentru un copil.
In partea dreapta a imaginii de mai jos, este primul meu text scris, o poezie de Grigore Vieru, pe care am scurtat-o cu doua versuri:
"Iese tata la balcon
Si ma striga "Mai Ion"
...
Daca nu faceam nimica
Ma striga: "Mai Ionica"
Lucram mult in acuarela, carioci, creioane colorate, uneori si colaj. In multe desene foloseam tehnici mixte, mi se parea interesant sa combin diversitatile intr-o singura lucrare. Dupa cum se observa, in imaginea de mai jos am pictat un camp cu flori si copaci in acuarela, am desenat deasupra cu carioci si am lipit si un autoportret mic.
Mereu mi-au placut florile. Au fost un laitmotiv in lucrarile mele. In imaginatia mea, diversitatea si calitatile lor magice era nemarginita. Ele erau si subiect de desen si subiect de poveste.
Uneori, special pentru adulti, care desigur aveau mintea mai putin stralucitoare, scriam explicatiile necesare intelegerii lucrarilor. Nu fiecare adult avea privilegiu sa fie copil si sa inteleaga prin imaginatie si intuitie, nu prin logica, povestea desenelor.
Nu stiu cine a inventat povestile, dar mult bine a facut omenirii. Fiecare poveste era o bucurie. Cand eu inca nu stiam sa citesc sau mi se parea o munca prea obositoare, biletul in lumea incantatoare a povestilor era luat de sora mea. Majoritatea cartilor erau fara imagini, dar atata timp cat cineva le citea pentru mine, iar eu puteam doar sa-mi imaginez - nu era o problema. Cartile cu imagini - le citeam singura. Desenul de mai jos e pictat dupa maleficul lup din "Capra cu trei iezi" de Ion Creanga.
Printre pagini am gasit scris:
Am putut sa fiu ce mi-am dorit sa fiu, sa-mi urmez visul, uneori doar cu imaginatia, alteori si in realitate. Indiferent cat de absurd ar fi sunat pentru cineva ca un copil sa-si faca propriul abecedar, eu l-am facut si Doamne, ce copilarie frumoasa am avut!
